Fosti functionari ai regimului antonescian, fosti magistrati, fosti preoti greco-catolici, romani refugiati din Basarabia, chiar si militari din nou creata armata populara, au reprezentat "obiectul muncii" pentru noile organele infiintate de regimul comunist. Chiar daca cele mai multe dintre invinuiri erau imaginare, organele trebuiau sa-si justifice functia pentru care fusesera create. Acuzatia cea mai la indemana si mai des instrumentata: uneltire contra ordinei sociale si spionaj. Anii la care ne referim – ’58-’59 – sunt anii in care trupele sovietice de ocupatie au fost retrase din Romania. Cu toate acestea, consilierii sovietici prezenti in toate institutiile din Romania dupa 6 martie 1945 – anul inceputului comunizarii tarii – au mai ramas un timp la "post" si dupa ’59. Cei mai multi dintre ei, ofiteri acoperiti ai NKVD-ului si mai rar ai GRU, au fost asimilati in noile structuri, si-au romanizat numele si s-au casatorit cu romance. Aceasta "schimbare la fata" pentru cei care au ales sa ramana in Romania, a fost probabil dictata de la Moscova si chiar daca admitem ca in unele cazuri a fost o alegere personala din partea lor, fostii consilieri sovietici, deveniti acum cetateni romani, nu au intrerupt legaturile cu NKVD-ul sau GRU, Ei au devenit fie "cureaua de transmisie" a politicii Moscovei fata de statul satelit, Romania, fie rezidenti pentru retele de spionaj create de sovietici in tara noastra.
Serviciile nu "dorm" niciodata?
Fugind de comunism, multi romani din Basarabia, au ales sa se stabileasca in Romania, raspandindu-se in toata tara, gandindu-se probabil ca, in perspectiva este mai bine sa li se "piarda urma". Au facut acest lucru, fie in 1940, imediat dupa cedarea Basarabiei catre URSS in urma celor doua note ultimative din iunie ’40, fie dupa prabusirea frontului pe linia Focsani-Namoloasa-Galati, in august 1944. La aproape 20 de ani
