- Comentariu - nr. 66 / 3 Aprilie, 2008 Cineva spunea ca pentru cei (nu putini la numar) care au facut liceul in uniforma, au participat la munci patriotice sau la manifestarile omagiale pentru Ceausescu este greu de crezut ca vor putea accepta cu totii in intregime moravurile generatiilor mai tinere. Dar nu asta-i marea problema pentru cei care, in urma cu ani, s-au nascut si format intr-un regim totalitar, iar acum _ la o anumita varsta _ sunt pusi in situatia de a o lua "de la capat", in noua postura a Romaniei de membra cu drepturi depline in Uniunea Europeana, ci lipsa, temporala, de perspectiva. In Romania traiesc, azi, vreo trei generatii de sacrificiu. Prima este a celor care s-au nascut in perioada interbelica sau in primii ani de comunism. Sunt oameni care nu vor prinde prosperitatea, daca, dupa spusele lui Basescu, ne vor trebui 15-20 de ani ca sa recuperam decalajele fata de statele mai dezvoltate din Uniune. Si asta pentru ca orice "recuperare" cere, la randul ei, sacrificii. Cei nascuti apoi prin anii '60-'70 _ adica cei care acum sunt practic motorul dezvoltarii actuale a tarii _ sunt si ei, intr-un fel, o generatie de sacrificiu. De ce? Intrucat au avut nesansa (ghinionul) sa prinda o doza consistenta de comunism. Drept care, dezvoltarea lor a fost, intrucatva, franata, iar multi dintre ei sa nu reuseasca sa se adapteze in Romania post revolutionara. Ei sunt cei care, dupa spusele defunctului Brucan, mai au inca trei ani sa invete democratia si au parcurs toata perioada de tranzitie care, dupa cum ne preciza acelasi Basescu, s-a incheiat la 1 ianuarie 2007. Altfel spus, cei intre 35 si 50 de ani au facut revolutia, au traversat tranzitia, mai au putin si isi insusesc lectia democratiei, iar acum trebuie sa se inhame la caleasca ce alearga dupa Mercedesurile celor din Vest. Ei vor recupera, probabil, handicapul, dar vor ajunge la finis epuizati si p