Fac parte din generaţia '60, dacă este să acceptăm încolonarea pe decenii a seriilor literare postbelice, astfel cum procedează curent critica noastră în operaţiunile ei de încadrare şi clasificare. Regretatul Laurenţiu Ulici a contribuit în mare măsură, prin invocare insistentă, la instituirea criteriului decenal, ba chiar s-a străduit să impună, fără acelaşi succes, şi criteriul cincinal, acesta pentru a delimita "promoţiile", subdiviziuni ale generaţiei.
Fac oricum parte din generaţia şaizecistă, cum mai este numită, adică a scriitorilor care s-au născut cu puţin înainte de al doilea război mondial, sau în timpul lui, şi au început să publice în anii '58, '59, '60 ai veacului trecut, întâi prin reviste şi ieşind apoi cu primele volume. Când este să exemplificăm ne vin îndată în minte Nichita Stănescu, Petre Stoica, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, G. Tomozei, Ana Blandiana, Florin Mugur, Constanţa Buzea, Marin Sorescu, dintre poeţi, Ştefan Bănulescu, Nicolae Velea, N. Breban, G. Bălăiţă, D. R. Popescu, Sorin Titel, Augustin Buzura, dintre prozatori, Lucian Raicu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Gheorghe Grigurcu, Valeriu Cristea, N. Manolescu, dintre critici. O câtime de aproximaţie trebuie admisă în plasarea acestor nume pe amintitele coordonate temporale. Tomozei, Mugur, Ion Gheorghe, ca şi Bănulescu sau Raicu au publicat ceva mai înainte de 1958, iar N. Manolescu ceva mai târziu ( primul articol în 1961, în "Viaţa Românească"). Toţi ilustrează însă, în percepţia comună, categoria "şaizeciştilor". Şi aş spune că şi Labiş, deşi a murit în 1956, o ilustrează, ca deschizător de pârtie. Nu l-a numit Eugen Simion, în Scriitori români de azi, "buzduganul unei generaţii"? Al cărei generaţii decât al aceleia din care au făcut parte L. Raicu, Tomozei, Florin Mugur, Ion Gheorghe, confraţii săi cu care a pornit în literatură în acelaşi timp?
