Dintre realizarile tehnice recente, am retinut doua care mi se par nu doar spectaculoase in sine, ci si ilustrari convingatoare ale faptului ca energiile alternative sunt altceva decat niste simple fantezii de visatori. Ele au trecut deja de pe planseta, cum se spune, in imediata noastra realitate. Sau macar "asteapta la usa", nu sa ne induram eventual sa le deschidem, ci pregatite sa dea pur si simplu buzna peste noi.
Un catamaran de fabricatie elvetiana a traversat anul trecut Oceanul Atlantic pe aceeasi ruta, de-acum istorica, pe care a urmat-o acum cinci secole Cristofor Columb. Plecand dintr-un port de langa Cadiz, de pe coasta Spaniei, a ajuns in 63 de zile in Caraibe, la tarmul insulei Martinica. N-avea dimensiunile vechilor caravele, parand, cu cei 14 metri lungime ai sai, mai degraba o jucarie pe valuri. Avea, in schimb, ce nu statuse la indemana lui Columb: harti amanuntite, un sistem de ghidaj prin satelit si aparatura destinata contactului permanent cu lumea civilizata. O lume de care cei opt membri ai echipajului ar fi putut spune ca nici nu se desprinsesera. Si mai avea deasupra puntii o instalatie cu panouri solare, in total 60 de metri patrati, prin care catamaranul isi obtinea energia necesara deplasarii pe apa (cu aproape 200 km pe zi) si cursului firesc al vietii derulate la bordul acelei mici si moderne ambarcatiuni. Calatoria pare sa fi semanat mai curand cu o croaziera de vacanta decat cu o expeditie de pionierat, desi e vorba de prima nava care traversa Atlanticul purtata de curentul electric obtinut din prestatia gratuita a soarelui. Organizatorii originalei traversari si-au dorit sa lanseze un semnal cat se poate de limpede: am intrat pe deplin in era energiei solare. Si am fi nedrepti daca n-am recunoaste ca planul acesta le-a reusit elvetienilor perfect.
Cealalta inventie la care ma refer pleaca din halele de montaj al
