Magda Ursache face parte din rîndul condeielor incomode. Spre deosebire de comentatorii a căror grijă capitală e "să nu supere", "să nu se pună rău" cu persoanele resimţite, în chip justificat sau ba, ca fiind importante, în orice caz influente (sunt şi cîteva reviste de circulaţie, tributare acestei atît de utile "prudenţe"), d-sa se exprimă fără ocol cînd e contrariată. Şi scrisul d-sale e centrat chiar pe aceste reacţii de contrarietate. Foarte informată, cu privirea ageră şi cu auzul perfect, Magda Ursache e atentă la tot ce i se pare inadecvat, deformat, eronat, nociv în spaţiul vieţii culturale româneşti în genere şi a celei din Iaşi în special (poate că acest, explicabil, de altminteri, interes insistent pentru urbea în care domiciliază să limiteze uneori ecoul paginilor ce ni le oferă). De acord, în marea majoritate a cazurilor, cu propoziţiile d-sale acide nu putem a nu le sublinia efectul pozitiv. Ele semnalează neajunsuri, racile, vicii ale "etajului" spiritual, nu o dată trecute cu vederea, subestimate în raport cu atît de gravele anomalii din sfera existenţialului obştesc, legat de defecţiunea factorilor politic-administrativi. Ceea ce se petrece însă în cîmpul creaţiei, în mass media, în universităţi să aibă doar o însemnătate secundară? Barometru al stării unei societăţi, cultura n-ar putea fi lăsată la o parte în analiza acesteia. Inconformistă cît încape, "gură rea", Magda Ursache se ocupă rînd pe rînd de feţele actualităţii culturale, realizînd, prin spontaneitatea textelor d-sale în care totdeauna zvîcneşte cu putere nervul polemic, o imagine cuprinzătoare a vieţii intelectuale indigene din momentul actual, avînd inevitabile conexiuni cu situaţia generală. Şi oricît de toleranţi am fi, suntem puşi în situaţia, cu puţine excepţii, a o aproba. Ce constată, de pildă, Magda Ursache? "Contracultura atacă din toate poziţiile. Instanţa critică pare a-şi f