Este vorba de o suita de 365 de sfaturi, cate unul in fiecare zi a anului, care sunt atat de plicticoase, incat trezesc dorinta frenetica de a nu le urma.

La varsta de 33 de ani (pe care i-a implinit in 2006), Daniela Gifu a scris o carte intitulata 33. Jurnal de initiere spirituala, pe care a publicat-o in 2008, la Ed. Limes din Cluj-Napoca. Insemnarile din acest jurnal, desi sunt datate ("1 ianuarie", "2 ianuarie", "3 ianuarie" etc.), nu au nici o legatura cu intamplarile vietii zilnice, ci se refera la modul cum ar trebui sa ne traim viata ca sa fim pe placul lui Dumnezeu.

Este vorba, de fapt, de o suita de 365 de sfaturi, cate unul in fiecare zi a anului, care, din nefericire, sunt atat de plicticoase, incat trezesc in noi dorinta frenetica de a nu le urma. Sfaturile, in general, agaseaza, dar acestea, in mod special, au ceva previzibil si batranicios, care le face si mai antipatice.

In limba de lemn a propovaduitorilor moralei crestine, autoarea emite adevaruri banale si meschine:

"Goneste de la tine plansul suferintei si contempleaza la eternitatea care te asteapta. Daca te lasi doborat de tristete si de lacrimi, vei ramane singur si neajutorat.

Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt si, de cele mai multe ori, interesat."

Asemenea afirmatii sunt de o trista justete si de un dezolant prozaism. Daniela Gifu are aproape intotdeauna dreptate, dar dreptatea ei este searbada, lipsita de poezie:

"Prietenia adevarata se construieste in timp si este trecuta prin multe incercari pana la o consolidare puternica.";

"Inainte de a demara un proces actional (sic!), este bine sa analizezi problema cu toate cartile pe masa, deci cu multa obiectivitate.";

"Nu intotdeauna persoanele care se decid sa urmeze un curs sunt competente, dornice de ambitii (sic!) profesionale, capabile de performante cerebrale