La sfarsitul anilor '90, Iasiul incepea sa iasa din amorteala-i proverbiala si parea ca vrea sa se curete de rusinoasele bahluviuni ale mostenirii perpetuate de fesenismul glorios, prin activitatea concertata a doua grupuri de tineri artisti (Club 8 si OuTopos), cu precadere scriitori, din care s-au ales ulterior cateva nume de prima mana ale literaturii actuale.
Din Club 8 faceau parte autori deja lansati pe piata, cu volume bine primite si cu stagii destul de indelungate in gazetarie, precum O. Nimigean, Dan Lungu, Horatiu Decuble, Constantin Acosmei, Radu Andriescu sau Michael Astner. Lor li s-a alaturat apoi, pentru o vreme, Dan Sociu, cu toate ca varsta ar fi trebuit sa-l apropie mai curand de OuTopos, grupare preponderent studenteasca, de unde vor iesi in curand talente pe banda rulanta, de la prozatorii Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu la criticii si poetii Doris Mironescu, Bogdan Cretu sau Serban Axinte. Atunci tin minte ca s-a publicat in Dilema Manifestul Clubului 8 si tot atunci, la un cenaclu desfasurat in sala Bibliotecii de la Colegiul National, l-am cunoscut pe Matei Bejenaru, specialist in arte vizuale si asistent la universitate, unde preda tot felul de materii excentrice, revolutionare, scandaloase chiar, cel putin pentru intelectualitatea (atat de provinciala, vai!) din fosta capitala culturala a tarii.
Ne adunaseram acolo, in sala, pentru a pune la punct o strategie care sa faca valva si sa atraga sub aceeasi umbrela talentele veritabile, spiritele independente, nemultumite de starea culturii iesene si a institutiilor incapute pe mana fostilor securisti. Acesta fusese si motivul pentru care Matei Bejenaru acceptase invitatia.
Artistul a impartit mai intai niste pliante, ca un profesor cu lectia pregatita de acasa. Stia ca are de-a face cu oameni nepregatiti, si-si luase masuri de prevedere. A proiectat apoi niste
