O carte interesantă, apărută anul acesta sub semnătura lui Titus Bărbulescu: „Arta poetică eminesciană”. Cartea a fost tradusă după manuscrisul inedit în limba franceză, după cum, încă de la început, suntem avertizaţi. Structurată pe trei secvenţe din poezia eminesciană ( metrica, ritmul şi postumele ), lucrarea beneficiază de concluzii clare, de o cronologie a poeziilor tipărite în timpul vieţii şi de o bibliografie exhaustivă. Încă din „Introducere” autorul ne atenţionează că „…am urmat pas cu pas ediţia Perpessicius, căreia i-am respectat ortografia şi punctuaţia, fidele de altfel manuscriselor eminesciene. Am urmat, de asemenea, calea lăuntrică a creaţiei lui Eminescu, aşa cum a fost ea pusă în lumină de către Alain Guillermou în lucrarea „Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu”.                      Titus Bărbulescu nu este de acord cu George Călinescu, cel care în 1936, în „Opera lui Mihai Eminescu”, considera că nu ar avea nici o utilitate în a se întreprinde o cercetare a tehnicii poetului.                      Totuşi, autorul îşi continuă demersul său, din care extragem câteva date tehnice:                               1. În timpul vieţii, Eminescu a tipărit 90 de poezii ( „La mormântul lui Aron Pumnul”, prima, şi „Kamadeva”, ultima);                               2. Aceste 90 de poezii numără 4892 de versuri ( 2140 de versuri scurte şi 2752 de versuri lungi);                               3. Timp de 17 ani, viaţa interioară a lui Eminescu, s-a decantat în 55270 de silabe ( 72,o4% silabe deschise, 27,96% silabe închise);                               4. Cele mai multe versuri au 8 silabe (1168), cele mai puţine au 10 silabe(6);                               5. Din totalul de 4892 de versuri, 3099 sunt parisilabice, iar 1793 sunt imparisilabice;                               6. Privind tipul de strofe, 42 de poezii sunt scrise în cat