Un studiu recent a aratat ca, in secolul XXI, a aparut o noua boala. Un nume complicat, precum un diagnostic, Nomophobia, se traduce prin frica de a ramane fara acoperire sau fara baterie la telefonul mobil. Stau si ma intreb: nu era mai bine daca nu se inventau celularele? Cred ca da. Puteam supravietui si fara ele. Generatiile dinaintea noastra cum au facut-o? In plus, eram mai saraci cu o... boala. Cu totii stim ca, o data cu progresul tehnologic, numarul bolilor sau al afectiunilor profesionale s-a inmultit. Probabil ca aceasta este logica si in cazul Nomophobiei (no mobile phone). Este clar ca cel care ramane fara semnal la telefon nu va urla de durere, nu se va vaita si nu va ramane - Doamne fereste! - imobilizat in locul in care se afla, pentru ca nu este o afectiune ce afecteaza fizicul uman, ci mai degraba psihicul. Totul porneste de la autosugestie. Probabil ca simptomele survin in urma unui scenariu inchipuit de "suferindul" ramas fara telefon. Prin urmare, totul tine de autosugestie, deci nu este deloc gresit daca spunem ca bolnavul este "inchipuit". Desi ar putea fi luata in deradere de unii sceptici, printre care ma numar si eu, desi, ca tot romanul, am in dotare unu-doua telefoane mobile, boala telefonului sau, mai bine zis, a lipsei lui este sinonima cu stari de anxietate si chiar de panica. Doamne fereste sa-i moara omului bateria intr-un desert. Sau dau un exemplu mai de pe la noi: pe un segment din autostrada lui Tucan, unde telefoanele instalate la marginea carosabilului nu functioneaza. Si mai zic Doamne fereste! sa ai nevoie urgenta sa suni pe cineva. Cu toate aceste "complicatii" imaginare ale bolii... ipotetice, stau si ma gandesc de ce locuitorii din mediul rural, unde nu sunt instalate antene GSM, nu tipa de durere ca nu au retea. Sunt mai intelepti, sunt mai putin cautati de persoane importante sau sunt, pur si simplu, mai putin depen