România a ajuns buricul Pământului, în aceste zile de Summit NATO! Prezenţa în Bucureşti a numeroşi şefi de stat şi de guvern, între care şi liderii marilor puteri, îi face pe unii dintre compatrioţii noştri să se simtă mângâiaţi. Mai mult de trei mii de jurnalişti acreditaţi transmit zi de zi imagini şi informaţii din capitala ţării noastre, unde se parafează decizii - politice, militare, diplomatice - importante pentru mersul lumii.

Imaginea României se propagă şi ea, cu bune şi rele, cu eforturi şi bâlbe organizatorice, cu parfumul istoric al Bucureştilor (de la vechile palate, la Casa Poporului) şi cu valurile Mării Negre în fundalul discursului preşedintelui Bush. Invitaţii fac cunoştinţă, în puţinul timp liber, cu folclorul, bucătăria şi ospitalitatea româneşti, doar măsurile de securitate au părut excesive unora dintre ei. Câţiva jurnalişti s-au plâns încă din prima seară de omniprezenţa agasantă a forţelor de ordine, iar tinerilor (nechemaţi) care se înarmaseră cu foi de hârtie şi vopsea pentru a scrie lozinci împotriva NATO şi a militarizării, într-o hală închiriată la Timpuri Noi, nu le-a mers! Au fost anihilaţi printr-o acţiune în forţă a jandarmilor (de-ar fi la fel de determinaţi şi în lupta cu grupurile infracţionale!). Chestorul, încântat de această lovitură aplicată participanţilor la un workshop cultural (până la proba contrarie), mi-a amintit vigilenţa minerilor care descopereau arme şi droguri, în ’90, la sediul partidelor istorice şi-i ciomăgeau pe cei care nu se îmbrăcau pe gustul lor. Asupra artiştilor deocamdată pacifişti nu s-a găsit nimic incriminator, iar forţele de ordine şi-au mai temperat elanul („Mai discret, băieţi!“, li s-o fi şoptit).

Nu ştiu dacă Graham Greene (de la moartea căruia s-au împlinit ieri 17 ani) ar fi scris despre soţia preşedintelui azer la fel de admirativ ca despre cea a lui Daniel Ortega, dar mă pot întreb