Va reusi Romania sa devina o colonie defensiva si o prelungire civila a Occidentului? Sau se va topi in anonimatul subdezvoltarii de model rus, in acea linie pustie care se desena vast, la Neptun, in spatele presedintilor Bush si Basescu?
Cine a ales locul conferintei de presa comune a acestor doi oameni de stat neintelesi si huliti de inteligente pripite sau diabolice a pictat perfect punctul critic. Bush si Basescu, impreuna de acea parte a istoriei care continua, sub bombardamente ideologice si ispite mercantile, traditia libertatii. Romania a cistigat enorm din aceasta intilnire la malul marii, asa cum s-ar putea sa observe, peste 50 sau 100 de ani, cu o fotografie ingalbenita in mina, nepotii nostri mai siguri pe ei.
Despresurarea noastra din lunga conditionare cu miros velico-slav si arome orientale nu e o utopie. Ea va continua sa depinda insa intr-o masura hotaritoare de noi, de capacitatea de regenerare interna prin educatie si de repudierea unui sistem juridic ostil emanciparii cetatenesti.
Summitul NATO a fost doar forta de interventie rapida pe care providenta istorica a pus-o, iar, la dispozitia Romaniei.
Ne-am mai intilnit cu aceasta situatie, pe toata durata fasta a anilor 1859-1918. Atunci am reusit sa ne clarificam independenta si forma de stat. Acum va trebui sa facem ceva la fel de dificil, dar mai ambiguu. Sa alegem o formula de existenta: fie democratia, fie imitatia ei fidela si sterila.
Nimic din ce s-a intimplat la Bucuresti intre 2 si 4 aprilile nu trebuie sa puna capat aspiratiilor romanesti. Intilnirea Bush-Basescu a fost tonicul, dar situatia generala din sud-estul Europei e echivalentul unei consolidari mai adinci. Admiterea Albaniei si Croatiei in NATO fortifica zona si aduce saminta ratiunii intr-un spatiu framintat de erezii, spaime si violenta. Macedonia, santajata de tembelismul
