Acum nu mult timp, am primit pe mail un text-invitaţie pentru un spectacol de la Bacău, găzduit de Teatrul Nottara din Bucureşti. Am citit repede ca să văd data, ora, detaliile tehnice. Pe urmă am revenit pentru că ceva nefiresc îmi atrăsese atenţia. Şi am citit de cîteva ori. Senzaţia de buimăceală a rămas. Şi, după ce am priceput că nu este vreun anunţ săltăreţ, aşa cum mai trimit studenţii, mai mişcat, chipurile neconvenţional, caraghios, însă, în care noul limbaj de lemn se lăfăie pe pagină. Începe tare:
"Invitaţie la Înmormîntare
Teatrul Municipal Bacovia şi Alexander Hausvater au deosebita bucurie să vă invite la cea mai veselă înmormîntare la care aţi participat vreodată".
Mai ai timp să crezi că tonul băncos şi termenii contradictorii, căutaţi mult prea evident, se estompează. Că cineva care a muncit la un spectacol şi a investit bani, timp, energie în producerea lui nu poate să-şi permită, totuşi, să-şi ia peste picior propriul efort. Sau, dacă o face, să aibă în vedere şi măsura. Aş! Plonjarea în ridicol este di granda.
"La Teatrul Bacovia nu veţi asista numai la înmormîntarea propiu-zisă - o veţi vedea pe doamna...brună în plină acţiune. Şi, mai ales, veţi asista la reacţiile dintotdeauna pe care le are muritorul atunci cînd stă la prima şi ultima şuetă cu ea: că-i om de treabă, beţiv sau prostituată, bogat sau sărac, bătrîn sau tînăr - abia umbra morţii îi... luminează viaţa, cu toate erorile fundamentale pe care le-a comis. Şi pe care, vezi Doamne, nu le-ar mai comite, dacă ar mai avea o şansă... Cine să-l creadă?!?
Iar atunci cînd maestrul de pompe funebre e imprevizibilul Alexander Hausvater, înmormîntarea se transformă într-un chef pe cinste. Şi toată lumea - morţi, vii, arhangheli etc. - rîde, cîntă şi dansează. Cel puţin pe scenă."
Maestrul de pompe funebre... cît de ludic
