Partea şi întregul de Werner Heisenberg Traducere din germană de Maria Ţiţeica
Postfaţă de Mircea Flonta; Editura „Humanitas“, 2008
Werner Heisenberg, discipolul lui Niels Bohr, este unul dintre cei mai cunoscuţi savanţi germani în domeniul fizicii atomice. A primit, în 1932, Premiul Nobel pentru contribuţiile sale la teoria cuantică. Este părintele conceptului de „teorie închisă“, adică al unor sisteme „care asigură descrierea şi explicarea unitară a unui domeniu cuprinzător de fapte prin introducerea unor noi concepte sau prin aplicarea într-un mod nou a conceptelor preexistente“ (Mircea Flonta).
Născut la Wurzburg, în 1901, Heisenberg a cunoscut ororile primului război mondial, grozăvia celui de-al doilea, dar şi evenimentele tensionate ale războiului rece. În calitatea sa de savant, a condus proiectul de construire a unui reactor atomic în timpul guvernării naziste, fapt care i-a atras criticile comunităţii ştiinţifice după prăbuşirea nazismului. Totuşi, cei de bună-credinţă au putut deosebi activitatea ştiinţifică a lui Heisenberg de cercetările întreprinse de americani în ceea ce s-a numit Proiectul „Manhattan“ - construirea primei bombe atomice, chiar dacă Proiectul „Uraniu“, pe care l-a condus, nu era tocmai „inocent“.
Heisenberg, care a fost acuzat în timpul dominaţiei hitleriste că-i protejează pe profesorii evrei (în 1933 a semnat împreună cu Max Planck, Sommerer şi Max von Laue împotriva concedierii profesorilor evrei din universităţile germane), a motivat ulterior faptul de a nu se fi refugiat în America (precum Albert Einstein) prin aceea că, dacă toţi savanţii germani ar fi făcut asta, marea tradiţie germană în ştiinţele naturii ar fi suferit o prăbuşire iremediabilă. Unul dintre elevii săi, Edward Teller, a descris astfel situaţia în care se găsea Heisenberg după venirea la putere a lui Hitler: „A fost om de ştiinţă şi patriot. C