Cartea cea mai dragă?
Să reciteşti un roman ca Adam şi Eva redescoperind alt Rebreanu, atât de multă vreme obturat de supremaţia canonului realist, iată o fericită surpriză! Dar să citeşti prima oară un nou roman al lui Milorad Pavio, Mantia de stele, publicat în colecţia "Raftul Denisei" (Editura Humanitas fiction, traducere de Mariana Ştefănescu, 2008), iată o bucurie fără măsură şi un răsfăţ de zile mari! Şi apoi să descoperi simetrii, analogii, corespondenţe de-a dreptul incredibile între cele două romane - ce aventură pasionantă!
Adam şi Eva "romanul metafizic" al lui Liviu Rebreanu, apărut în 1925. Cele şapte poveşti de dragoste care se petrec în secole şi locuri diferite trimit la teoria metempsihozei şi la mitul androginului şi arată tentativa scriitorului de a absorbi tradiţiile într-o istorie a sufletelor pereche care se caută de-a lungul a şapte existenţe.
Liviu Rebreanu numeşte Adam şi Eva "cartea iluziilor eterne" şi mărturiseşte că îi este cea mai dragă. Nu ştiu dacă şi Milorad Pavio iubeşte Mantia de stele cel mai mult dintre toate romanele sale, ştiu că şi în cazul lui, primele două romane, Dicţionarul Khazar (1984) şi Peisaj pictat în ceai (1988) l-au consacrat, traducerile dovedesc tuturor că prozatorul sârb a dus romanul în secolul XXI şi l-a aruncat în era computerului.
Cei doi prozatori au în comun o ambiţie rară: înnoirea formulei narative cu fiecare nou roman. Nu insist asupra diferenţei între cele nouă romane rebreniene, ne sunt familiare. În cazul lui Milorad Pavio însă, orice roman produce şoc de lectură şi obligă la regândirea ficţiunii înseşi. Din 1998, romanele scriitorului sârb ajung la cititori traduse de Mariana Ştefănescu, cu o trudă cumplită, amestecând revelaţia aducătoare de lumină şi penitenţa plină de umilinţă (şi prietenii şi potrivnicii ştiu de ce!).
Aşa că lector
