Tare aş fi curioasă să aflu cum se simte cu-adevărat Traian Băsescu, ştiind că e artizanul relaţiei reci cu Rusia, de pe urma căreia avem numai de îndurat şi calde cu americanii – care ne papă îngheţata şi-apoi ne fac bezele, din mers. Cred că e cam... gheaţă la mal.
Vizita oficială în România a preşedintelui american, George Bush jr, pentru că aşa putem să numim prezenţa, la Summit-ul NATO, a acestuia, prin programul sofisticat pregătit de Traian Băsescu, s-a soldat cu multe reuşite în planul regiei, scenariului, literaturii şi folclorului contemporan, dar cu nici un rod în plan economic.
Ştiu, vor sări acum trei consilieri prezidenţiali să afirme că România a găzduit Summit-ul NATO, nu am avut plăcerea şi onoarea de a-l primi pe preşedintele american, însoţit de vreo armată de oameni de afaceri. Admit acest fapt demonstrabil şi la nivel oficial. Dar ce să vezi, armata nu ne ţine nici de foame, nici de cald, securitatea conferită de NATO ne este necesară, dar nu suficientă pentru a ne putea şi noi dezvolta, pentru a deveni ceea ce ne dorim: liberi, independenţi şi, mai ales, prosperi.
Ni se repetă la intervale dese de timp că Uniunea Europeană şi NATO nu ne dau să ne îmbrăcăm, să mâncăm, să ne potolim setea ori să ne tratăm bolile tranziţiei. Că acestea ne lasă să pătrundem în “club” şi de acolo ar trebui să ne descurcăm singuri. Dar cum se face că unii dintre membri, în cazul Uniunii Europene, şi aliaţi, în cazul NATO, se descurcă mai bine şi alţii mai prost? Din categoria finală făcând parte, cu regret o spun, şi ţara noastră.
Bani de la Uniunea Europeană nu ştim să luăm. Nu suntem în stare să fim serioşi, să facem proiecte, să atragem fonduri. De aproape patru ani suntem într-o deşănţată campanie electorală, pe banii noştri, pe nervii noştri. De la NATO dăm mult – soldaţi care mor în teatre de operaţiuni – şi primi
