- Editorial - nr. 67 / 4 Aprilie, 2008 O lectura selectiva a operei carturarului Vasile Netea te conduce, sigur, spre o concluzie definitiva: luciditatea si virtuozitatea intelectuala constituie, pentru un adevarat intelectual, ratiunea de a fi. De a exista, mai ales acolo unde se adeveresc cuvintele cronicarului despre omul, trestia cea singuratica aflata sub vremuri. Si nu invers! Intre luciditate si virtuozitate intelectuala, ca binom preferat, s-a intors de fiecare data cu ochiul mintii, prin gestul daruirii emotionante, totale si tulburatoare, ca o biruinta a gandului, intru a patriei cinstire, spre marile evenimente istorice ale neamului si ale destinului lui: Revolutia de la 1848-1849, cu ecouri in Valea Superioara a Muresului, Razboiul de Independenta de la 1877-1878, memorandistii… Intre luciditate si virtuozitate intelectuala, statornic crezului sau, adunand, ca intr-un muzeu viu, chipurile amintirilor, cu harul lui de "orator inaripat" a evocat marile personalitati ale culturii si ale istoriei romanilor, asa cum numai el stia s-o faca: Baritiu, Barnutiu, Horea, Iancu, Sincai, Maior, Goga, Romanu-Vivu… Intre luciditate si virtuozitate intelectuala, istoric de vocatie, a asezat, cu o convingere coplesitoare, rolul istoric al omului de cultura, vorbind si scriind despre Unirea cea mare de la 1 Decembrie 1918, ca act de capatai al fiintei romanesti. Intre luciditate si virtuozitate intelectuala, atunci cand amintirea reproduce realul, cu acea uimitoare coerenta interioara a romanului ardelean, a considerat cutit in inima pagina neagra a cedarii catre Ungaria horthysta a nordului Ardealului, dupa pofta marilor si nepasatoarelor puteri ale timpului, prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. Patriotismul, ca insusire fundamentala a ardeleanului nelinistit, uluitor prin interventie si verb, cu acea sensibila traire si inzestrare a corzii sentimentale, a facu