Nuria Amat s-a născut în anul 1950 la Barcelona.?A trăit în Columbia, Mexic, Germania, Franţa şi Statele Unite. A scris romanele: Pan de Boda (1979), Todos somos Kafka (1993), La intimidad (1997), El país del alma (1999); povestirile: El ladrón de libros (1998), Amor breve (1990), Monstruos (1991), Viajar es muy dificil (1995); piesa de teatru: Pat's Room; eseurile: El libro mudo (1994), Letra herida (1998).
Romanul Regina Americii a obţinut Premiul oraşului Barcelona în 2003.
Luminiţa Voina-Răuţ: Doamnă Nuria Amat, sunteţi autoarea unui roman insolit Regina Americii, deocamdată primul din creaţia Dvs. tradus în limba română. Cum v-a venit ideea de a scrie acest roman şi cât din el este ficţiune şi cât realitate?
Nuria Amat: Cu peste treizeci de ani în urmă am trăit în selva columbiană, într-un spaţiu identic cu cel descris în roman. Am stat acolo şase luni în 1975, exact ca protagonista cărţii mele. În perioada aceea lucrurile decurgeau aşa cum le descriu eu în carte: foamete, fără albi, fără misionari, fără drumuri, ajungându-se acolo doar cu avioneta. Dar nu era război. Personajele din roman au chipul unor oameni pe care i-am văzut acolo, dar istoria e inventată, fiindcă acolo n-am vorbit cu nimeni. Ca să-mi construiesc istoria m-am documentat mult, dar am făcut-o în Spania, unde am citit enorm şi am văzut documentare despre grupările de gherilă.
L.V.R.: Acea "sărbătoare a cocainei", descrisă atât de dramatic în roman, chiar există?
N.A.: Da, există, am citit despre ea undeva. Tot din lecturi ştiu că morţii sunt azvârliţi în mare, că alimentele nu se cumpără cu bani, ci cu frunză de coca. Romanul l-am scris la câteva decenii după ce-am revenit din Columbia, într-o singurătate absolută, citind documente, folosind mărturii din presă, de pe internet, din alte cărţi. Viaţa în Chocó era exact ca în roman
