După ce vom fi terminat de evaluat - cu mai multă sau mai puţină competenţă - rezultatele „marelui“ Summit NATO de la Bucureşti, ne vom întoarce la politica „mică“, românească, cu dezgustul devenit deja obligatoriu.
Nu este însă momentul să ne cultivăm sastiseala, căci anul acesta se joacă practic viitorul ţării, adică şansa ei de a pune capăt prin alegeri actualului mod de a face politică şi de a administra ţara. Îmi veţi aminti desigur că românii au mai votat schimbarea în 1996 şi în 2004 şi nu au avut parte de ea. Ce şanse am avea deci s-o realizăm în 2008? Una singură, şi aceea precară, pare să sugereze un studiu realizat de Oxford Analytica şi sintetizat de Dan Tăpălagă pe HotNews.
La prima vedere, studiul nu spune nimic nou: ştim că România este condusă de o „oligarhie transpartinică“, beneficiară atât a lipsei de reglementări coerente, care să stăvilească abuzurile, cât şi a unui parteneriat „pe faţă“ cu „mogulii“ din mass-media. La fel de bine ştim că PNL şi PSD pregătesc un pact politic, care să cimenteze alianţa constituită deja între ele - evident, ca „să salveze ţara“, cum a prezentat Ion Iliescu calculul politic cinic care fundamentează compromisul liberalo-social democrat, cu PC, PRM şi UDMR în anexă. Ceea ce mai spun însă autorii studiului - şi nu prea s-a spus la noi - este că această alianţă nu ar avea sorţi de izbândă dacă i s-ar opune o forţă politică autentic reformistă, activă şi credibilă. Or, o asemenea forţă nu se manifestă.
PDL, singurul partid cu şanse teoretice de a învinge alianţa PNL-PSD, trăieşte practic din asocierea sa cu preşedintele Băsescu, ezitând însă să militeze activ pentru reforme radicale. Deocamdată, reprezentanţii partidului par chiar să evite, cu rare excepţii, dezbaterile care-i obligă la o confruntare cu liberalii şi social-democraţii. Ai impresia uneori că preferă să-şi vadă de afacer
