A fost (si inca mai este) o tema foarte ofertanta a literaturii si a filmografiei SF din ultimele trei decenii. Inainte chiar de aparitia computerelor, a lumilor virtuale si a robotilor inteligenti, diversi vizionari literali profeteau prin anii '70 si '80 ai secolului trecut ca, fie benevol, fie ca urmare a unei conspiratii, spre sfarsitul veacului XX, fiinta umana va fi aservita intru totul masinilor ganditoare. Desi pare o utopie cyber-punk, specifica curentelor de gandire post Flower Power, radacina conceptului este mult mai veche.

Puternic influentat de calatoria sa in Noua Zeelanda, un taram aspru, virgin, exotic si de neinteles pentru un aristocrat britanic, scriitorul Samuel Butler publica, in 1872, romanul Erewhon (nume dat de transcrierea inversa a cuvantului nowhere - nicaieri, in engleza - si anagramarea lui w cu h). Pentru a explica mai bine ciocnirea violenta dintre civilizatia europeana si cultura locala, Butler a apelat la o poveste alegorica. Trei capitole din Erewhon, stranse sub denumirea de The Book of the Machines, povestesc despre darwinismul tehnologic si anticipeaza cu multa precizie revolutia hi-tech. In plus, aceste masini capata constiinta, ele lupta pentru propria independenta si ajung sa se indeparteze din ce in ce mai mult de omenire. In momentul in care supun umanitatea, transformand oamenii in sclavi, intre cele doua entitati nu mai exista nicio cale de comunicare si de intelegere, precum a fost cazul si intre armata britanica si triburile indigene din Noua Zeelanda. Publicat sub pseudonim, mult prea avangardist pentru epoca in care a aparut, romanul Erewhon nu s-a bucurat de succes la public si a fost repede uitat de critici.

Insa, 20 de ani mai tarziu, pe la 1900 si ceva, scriitorul, filosoful si eseistul spaniol Miguel de Umanumo scria nuvela Mecanopolis in care avea sa preia intreaga tematica a lui Butler, sa-l cred