Autogara

Bătrâna cu batic maroniu se închină la fiecare supermarket pe lângă care

autobuzul trece în viteză

Cu cartea de rugăciuni în mână îşi face cruce în autogara mizerabilă cu

scaune rupte

Bătrânul şchiop cu privirea goală traversează de la un capăt la altul

tramvaiul treizeci şi doi

Copilul prăfuit de la metrou se pierde în "Aventurile lui Habarnam" citite

pe cimentul rece

Muncitorul care va muri mâine se grăbeşte să parcheze camionul omidă

vis-a-vis de Bellu în faţă la Mall

într-o viaţă de om nu contează decât cele cinci secunde euforice care nu mai

vin niciodată

Ei cred că înţeleg totul ei au toţi chei răngi şi şperacle ascultă

discuţia înflăcărată a celor doi orbi auzită de

privirile disperate ale surzilor bătrâna cu

cartea de rugăciuni în mână se roagă în genunchi lângă automatul

de Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrenţe şi pescăruşii orbi se roagă

pentru mântuirea lumii

Bântuirea

Sunt copilul fantomă şi bântui o clădire numită

Pavilionul de Băi din orăşelul Alcatraz

Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereţii scorojiţi

Mă caut în ochiurile de geam spart şi scrijelesc

uşi cu vopsea albă crăpată de timp

Umblu pe urmele hoţilor de faianţă şi spărgătorilor de ţevi tânjesc la

comoara ascunsă în seiful mare şi ruginit de la parter

Nu ştiu ce vreţi voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în

podul plin de şobolani şi mă gândesc

la cei 5 oameni înecaţi de lacrima dureroasă a şoferului de autobuz

5 oameni cu sânge obosit zăceau livizi pe

autostrada cu linii galbene reflectorizante

Se lasă ceaţa peste camioanele mari şi roşii care vin din Austria şi la

zero bătăi pe minut copilul fantom