Într-un fel, summitul NATO de la Bucureşti a fost, intr-adevar, unul istoric, dar nu aşa cum şi-ar fi închipuit mulţi înainte cu doar câteva zile.Este pentru prima oară în istoria sa de 59 de ani când voinţa clar şi răspicat exprimată de un preşedinte american a fost ignorată, mai mult, infirmată

Într-un fel, summitul NATO de la Bucureşti a fost, intr-adevar, unul istoric, dar nu aşa cum şi-ar fi închipuit mulţi înainte cu doar câteva zile.Este pentru prima oară în istoria sa de 59 de ani când voinţa clar şi răspicat exprimată de un preşedinte american a fost ignorată, mai mult, infirmată. Nici Macedonia nu a fost primită în NATO, din cauza diferendului care o opune Greciei, nici Ucraina şi Georgia nu au primit invitatia pe care liderii acestor tari o asteptau.

Ceva fundamental se schimbă în interirul NATO, dar în acest moment este greu de spus unde va duce schimbarea: la o slăbire a NATO sau la o creştere a presiunilor în direcţia edificării unei componente militare puternice a ţărilor europene în NATO, care să nu mai depindă atât de mult de SUA în câteva domenii esenţiale, cum ar fi transportul strategic, sistemele de ghidare şi de culegere de date prin sateliţi, etc.? Sau poate la creşterea poziţiilor izolaţioniste fata de Statele Unite si la creşterea tentaţiilor unora dintre membri de a juca pe cont propriu?

Sigur este un lucru: astăzi NATO se prezintă mai divizat ca oricând, iar subiectele care nu au reuşit să întrunească necesarul consens nu sunt dintre cele mai nesemnificative, dimpotrivă. Sigur, s-au primit doi noi membri: Albania şi Croaţia. Dar este nedreapta, in opinia mea, atitudinea fata de Macedonia. Eu gasesc ca este de admirat pozitia Macedoniei si a incercatei populatii macedonene, care refuza sa renunte la insemnele sale nationale, inclusiv cu pretul amanarii intrarii sale in NATO. In acest sens, mi s-a parut