Steinbeck ne prezinta in cartea sa "Oameni si soareci" o poveste care nu este prea lunga si in aparenta este simpla, dar care mie personal mi s-a parut de-a dreptul socanta. Actiunea se petrece pe fondul Marii Secete de sapte ani din Statele Unite, cind fostii fermieri din Oklahoma erau nevoiti sa se mute din loc in loc lucrind pe la fermele californiene din cauza saraciei, conditiilor grele de trai. In acest peisaj apar George si Lenny, doi prieteni devotati, doi astfel de fermieri care-si doresc sa aiba propria lor ferma unde sa poata trai linistiti.

Cele doua personaje nu evolueaza cu nimic de-a lungul romanului. George este baiatul mic si descurcaret, responsabil si usor iritabil, care are rolul de protector pentru Lenny, un urias blind cu ceva probleme mintale care il impiedica sa se poarte normal, fiind asemenea unui copil. Lui Lenny ii place sa mingiie lucruri si animale moi, pe care ajunge insa sa le omoare din dragoste - la propriu - nefiind constient de puterea sa. Astfel ucide o multime de soareci pe care ii tine in buzunar pina este descoperit de George. Din ultimul loc de munca fug tot din aceasta cauza, intrucit Lenny mingiie fusta unei fete, fiind mai apoi acuzat de viol. Ajung la o noua ferma unde Lenny rateaza din nou sansa implinirii visului lor, sucind, din greseala, gitul norei proprietatului, pe care vroia sa o mingiie pe par.

Finalul si mai ales atitudinea lui George este surprinzatoare, socanta si greu de explicat. Desi, initial, pare ca George da dovada de acelasi sentiment de prietenie si devotament, modul in care se comporta in fata multimii "cu furci" in miini este inexplicabil, tot devotamentul si prietenia dispar, omorindu-si prietenul si tovarasul de vise.

Steinbeck ne prezinta in cartea sa "Oameni si soareci" o poveste care nu este prea lunga si in aparenta este simpla, dar care mie personal mi s-a parut de-a