Un lucru as vrea sa aflu, din culisele acestui summit. I-a povestit Basescu lui Bush, mai deoparte, bancul cu licuricii? Sau l-a intrebat macar daca-l stie?
Daca i l-a spus, jos palaria pentru umorul lui Basescu, daca nu, jos palaria pentru diplomatia lui. Fiindca altfel, pentru ceea ce am vazut si am ascultat zilele astea, de la summit, presedintele Romaniei mi s-a parut remarcabil. Chiar daca a deranjat citeva cucuvele ale protocolului, care i-au scos ochii ca s-a incurcat cu florile pentru Laura Bush.
N-as zice ca Basescu s-a simtit ca pestele in apa in timpul summitului. Dar chiar si morcovul lui de organizator e de inteles. La o asemenea intilnire te simti cu adevarat bine de-abia dupa ce ti-au plecat intregi toti invitatii.
Cum necum, desi stia ca Putin are susceptibilitati de vedeta de la Hollywood, Basescu nu s-a jenat sa atraga atentia Rusiei ca judeca si azi in termenii Razboiului Rece.
Ca analiza nu e foarte exact, fiindca Putin, pardon, Rusia nu mai are nici o treaba cu amintitul razboi, ci cu pretentiile ei de mare putere, ceea ce e de inteles. Rusii au inghitit destul de greu sa fie abandonati de fostele tari satelite ale Moscovei, cind s-a prabusit comunismul.
Le-a sarit tandara cind tarile baltice au ales NATO, totusi n-au facut indigestie, desi erau pe-aproape. Dar cind Ucraina si Georgia vor si ele in NATO, e normal ca Rusia sa se alarmeze, chiar daca aceste doua tari nu fac parte din Federatia Rusa. Ambele inseamna mult prea mult pentru istoria maichii Rusia pentru a fi lasate sa plece. Una e ca Ucraina nu mai vrea sa aiba capitala la Sankt Petersburg sau ca Georgia vrea sa-l uite pe sovieticul sau fiu Stalin si cu totul altceva e ca ele sa intoarca spatele radical Rusiei pornind catre Vest, chiar daca nu se misca.
Asa ca pravoslavnicul Putin a inceput sa umble cu succes la robinete
