De fiecare data cind se aduce in discutie problema ciinilor comunitari, se gasesc o gramada de iubitori de animale, care sar in apararea acestora. Inainte de toate, "ciini comunitari" mi se pare un termen prea pretentios. In realitate, vorbim nu despre animale ce apartin unei comunitatii, ci despre ciini maidanezi, vagabonzi, ai nimanui. Sa fim seriosi, doar pentru ca exista cineva care le arunca mincare de la balcon, nu inseamna automat ca acei ciini sint ai comunitatii respective. Comunitatea, in ansamblul sau, se vede de fapt obligata sa-i accepte. Sint ciini care pur si simplu ni s-au aruncat in curte si pe care sintem nevoiti sa-i suportam. Si asta nu din cauza adevaratilor sau asa-zisilor iubitori de animale (care, sa fim sinceri, nu reprezinta nici macar majoritatea), ci doar pentru ca autoritatile - care reprezinta, de fapt, comunitatea - ni i-au bagat pe git prin lipsa de reactie pe care au dovedit-o nu de azi, de ieri, ci de vreo 20 de ani incoace. Acum au o scuza: exista o lege de protectie a animalelor, care interzice eutanasierea ciinilor vagabonzi. Nu vreau sa comentez prea mult caracterul acestei legi, dar e clar ca s-a pus caruta inaintea boilor sau ciinele inaintea custii. O astfel de lege ar fi fost binevenita daca se reusea intii rezolvarea problemei sutelor de mii de ciini vagabonzi din Romania. E chiar normal ca intr-o tara fara maidanezi sa fie interzisa eutanasierea ciinilor, pentru ca orice ciine gasit pe strada ar fi apartinut, automat, unui stapin, care l-a pierdut.

Dar trecind peste asta, sa nu uitam ca aceasta lege a aparut doar de citeva luni. Ce au facut insa autoritatile brailene pina in momentul aparitiei legii? ABSOLUT NIMIC! I-au lasat pur si simplu sa se inmulteasca pe strazi, avind mereu scuze si explicatii penibile. Nu s-a respectat legea nici macar atunci cind au existat cazuri de turbare. Nici acum nu e timpul pierdut