Garantia calitatii si securitatii productiei
Biosecuritatea reprezinta o garantie a calitatii si securitatii productiei si în mod deosebit un mijloc de asigurare a salubritatii produselor alimentare de origine animala si a protectiei sanatatii publice. Ignorarea masurilor de biosecuritate este, de regula, urmata de cresterea costurilor de productie, ca urmare a cheltuielilor cu combaterea infectiilor produse de catre diferiti agenti profitori. Aspectul economic este important nu numai pentru fermieri, dar si pentru economia nationala, deoarece aparitia bolilor transmisibile provoaca perturbari importante în zona, prin masurile de carantina si prin restrictiile de circulatie a oamenilor si a vehiculelor, ce se impun pentru prevenirea extinderii bolilor epizootice. Din aceste motive, legislatia tuturor tarilor prevede responsabilitati importante privind biosecuritatea nu numai pentru fermieri, dar si pentru furnizorii de furaje, pentru vecini si alti cetateni sau unitati comerciale, de productie si chiar institutii, care prin activitatea lor pot favoriza aparitia si extinderea unor boli.
Principalele masuri de biosecuritate
Biosecuritatea fermelor are la baza trei principii de baza: izolarea fermelor, controlul circulatiei si sanitatia fermelor, care se concretizeaza prin masuri specifice, în raport cu riscul principal din zona în care se afla ferma. Prezentarea exhaustiva a masurilor de biosecuritate este imposibila, deoarece acestea trebuie elaborate pentru fiecare ferma în parte, în raport cu specia, tehnologia de crestere si alte conditiile concrete.
Cele mai importante măsuri de siguranţă, care reprezinta un fel de decalog al biosecuritatii fermelor sunt:
1) Pentru asigurarea protectiei antiinfectioase, este necesara o delimitare în cadrul fermei a doua zone distincte functional: zona administrativ gospodareasca si zona de productie