Mă bucură reeditarea volumului Bufniţa din dărîmături - insomnii teologice de Mihail Neamţu, publicat pentru prima oară la Editura Anastasia în anul 2005. În timpul relativ scurt ce s-a scurs de atunci, autorul a devenit un exponent şi o figură-simbol a unei noi generaţii de teologi şi tineri intelectuali tout court, prin apariţiile sale publice, verbul bine măsurat şi lupta simbolică pe care o duce împotriva unor sisteme învechite, uneori chiar ticăloase, din România. În plus, de numele său se leagă numeroase speranţe venite atît din partea intelectualităţii româneşti, cît şi a Bisericii Ortodoxe; scrierile sale se constituie oarecum într-o punte între două părţi ce se observă atent una pe alta, dar care îşi vorbesc din păcate atît de puţin.

Bufniţa... lui Mihail Neamţu, dincolo de metafora filozofic-teologică, este o carte în care şi-au găsit armonios locul chestiuni teologice, filozofice, pedagogice şi sociologice, legate de faptul religios din România contemporană. Mă voi mărgini să comentez doar aspectele care sînt un reflex al schimbărilor multiple produse de modernitate în corpul ortodoxiei româneşti. Cartea abundă în astfel de exemple, mai ales în prima parte, numită "Areopag". Totul este scris cu o pană ardentă, de tinereţe, Mihail Neamţu aruncînd pe pagina albă a insomniilor sale o mare cantitate de informaţie împănată cu reflecţii proprii - de unde şi dificultatea resimţită de cititorul mediu de a se orienta în acest volum. Un aspect de care autorul este conştient, în prefaţa celei de-a doua ediţii, revizuită cu atenţie. Entuziasmului juvenil i se recunosc virtuţile, dar şi slăbiciunile. "Pe alocuri, tonul moralist şi patetic, tributar amprentei studenţeşti a primului manuscris, mă stînjeneşte. Este bine totuşi să recunosc faptul că aceste pagini au fost scrise între optsprezece şi douăzeci şi cinci de ani."

Învăţămîntul teologic

Miha