Un talent care le lipseşte multor oameni, cu excepţia sociopaţilor, este cel de a spune minciuni fără a fi descoperiţi imediat.
Un talent care le lipseşte multor oameni, cu excepţia sociopaţilor, este cel de a spune minciuni fără a fi descoperiţi imediat. O încercare de clasificare ne-ar conduce spre o listă în care figurează minciunile sfruntate, cele care neglijează detalii importante, formulările eufemistice din conversaţiile cu copiii, vorbele spuse la ananghie, minciunile nevinovate, simplele exagerări. Un spectru foarte larg, de la gluma sarcastică la sperjur, trecând prin cacealma.
Există un simbol al epocii moderne, o geantă James Bond în care se află câteva instrumente legate de tehnologii medicale elementare. Ele măsoară pulsul, tensiunea, respiraţia şi răspunsul galvanic al pielii, formulare pretenţioasă pentru identificarea transpiraţiei. Alimentată de la reţea, geanta devine un detector de minciuni, un sistem care interpretează semnele involuntare produse de organismul ipoteticului mincinos.
Detectorul (cunoscut şi sub numele de poligraf) este un aparat situat în falia care desparte trupul de suflet, mintea de materie, umanul de mecanic, dar şi publicul de particular. Este iubit de poliţişti, dar detestat de magistraţi, care resping rezultatele ca argument juridic. Rezultatele depind în bună măsură de credibilitatea operatorului, dar şi de nivelul anxietăţii celui examinat şi nu neapărat de vinovăţia sau inocenţa sa.
Tehnica este acceptabilă social doar în Statele Unite şi în câteva dintre coloniile ei culturale, dar respinsă categoric în cele mai multe ţări din lume. S-au auzit voci care afirmă că datele oferite de poligraf (ca şi ruda sa ceva mai modernă, sistemul de evaluare a stresului psihologic dezvăluit de vocea celui interogat) sunt la fel de credibile ca şi ghicitul în palmă sau datul în c
