”… Dar bate ceasul, suna trist un clopot… Iar voua prieteni va las o carte…”, sunt versuri ale poetei Gina Maris dedicate regretatei Ioanei Crisan. Nu stim pretui adevarata valoare a celor apropiati decât atunci când nu mai sunt, atunci când egoistul pamânt rece îi rapeste de lânga noi, si-am vrea în zadar sa întoarcem timpul, sa rasucim clepsidra si printr-o minune sa readucem fiinta draga înapoi, printre prieteni. Este adevarat si totusi trist, ca cei dragi pleaca, parca mult prea devreme, pleaca departe printre îngeri iar noi ramânem sa le plângem lipsa… Prieteni si colaboratori, Sorina Bloj, Nicolae Baciut, Gina Maris, Maria Borzan, Ilie Frandas, Dumitru Vasi Soimoseanu, Marin Sara, Ioan Rosca, Maria Pistanila, familia Moisoiu, mama Ioanei Crisan, Ioan Tegea reprezentant al R.A.G.C.L-ului, parintele Ilie Damian, protopul Beldeanu Theodor si membrii ai asociatiei „Mosteniri Muresene” s-au adunat joi, 3 aprilie, pentru a lansa post-mortem ultima carte a Ioanei Crisan, „Dacii din cetatea muntilor har-deal si Scaunul Domnului”, lucrare prezentata de Ioana la al saptelea Congres International de Dacologie, Bucuresti, 20-21iulie 2000.
La lansarea de carte din Casa de Cultura a Tineretului din Reghin, spiritul ei a fost prezent printre prietenii care nu au uitat-o. „Ioana Crisan ne-a daruit o ultima bucurie, un ultim dar, o ultima carte, pe care cu siguranta vom încerca sa o pretuim si sa facem în asa fel încât prezenta ei sa se faca simtita în scrierile lasate”, a spus Sorina Bloj. S-au spus multe lucruri frumoase despre Ioana Crisan, s-au spus rugaciuni, au fost aprinse lumânari care au fost asezate alaturi de fotografii ale printesei geto-dace care a „ars ca o lumânare aprinsa la ambele capete” pentru crezul sau.
”Ioana s-a mutat la scoala îngerilor, a fost o luptatoare pâna în ultima clipa, a fost o profesoara extraordinara care si-a tratat elevii ca
