FLORIAN BICHIR: "Românii sunt sensibili la ce înseamnă Serbia."
Amândouă popoarele sunt ortodoxe şi au trecut împreună prin furcile caudine ale unor duşmani comuni: Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar, iar zeci de ani au răspuns unei campanii revizioniste din partea Ungariei şi Bulgariei. În plus, mentalul românesc a reţinut - nu ştiu de unde - că niciodată n-am fi avut probleme cu sârbii, aceştia fiind, vezi Doamne, singurii vecini mai acătării alături de Marea Neagră, care nu ne-au făcut probleme. Istoria dovedeşte altceva, dar folclorul sau ideile preconcepute acţionează cu o forţă emoţională mult mai mare.
Mulţi români au plâns tragedia sârbă şi s-au simţit solidari, mai ales odată cu proclamarea independenţei Kosovo. Pentru a face situaţia şi mai dramatică, pescuitori în ape tulburi au aruncat imediat pastila: „Aşa veţi păţi şi voi în Transilvania“. Uitând că aceste două cazuri nu seamănă deloc, din niciun punct de vedere: istoric, etnic, geopolitic şi geostrategic. M-am numărat printre cei rezervaţi, pentru că naţionalismul sârb nu există de ieri de azi. În plus, minoritatea română este tratată mai rău decât pe vremea Imperiului Austro-Ungar.
Recent, deputatul Slavomir Gvozdenovici, reprezentantul minorităţii sârbe din România, a scris în revista „Nasa Rec“, nr. 920 din 5 octombrie 2007, următoarele: „În prezenţa a 200 de persoane, Boian Alexandrovici - cel care a ridicat, cu de la sine putere, o biserică în satul Mălainiţa - a declarat că această cruce are putere de biserică. Până acum am crezut că discutăm despre două biserici surori. Aproximativ în aceeaşi perioadă, în Valea Timocului a fost prezent reprezentantul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Jurgen Hermann, observator al problemei vlahilor din Serbia. Cu acest prilej, reprezentantul european a fost prezent la sediul Consiliului Naţional al Vlahilor di