Fragmente de ce­ra­mi­că dacică. Un război de ţesut cu cele trebuincioase. O rochie de mi­rea­să cum nu s-a mai văzut decât prin filmele cu ţăranii sfârşitului de secol al-XIX-lea, început de secol XX. Ceramică din zona Tecuciului. Obiecte casnice vechi. Celebrul fier de călcat cu cărbuni. O măsuţă mică, rotundă. Şi multe: “Do­­nat de...”. Muzeul Etnografic “Olga şi Iorgu Staicu”, Buciumeni, Galaţi.

Un tip vertical şi totuşi plin de visuri. Un militar... cu prea mult suflet. General (r) Staicu Iorgu Niculai a sacrificat tot ce a fost nevoie pentru visurile sale. Două muzee în comuna natală.

Fragmente de ce­ra­mi­că dacică. Un război de ţesut cu cele trebuincioase. O rochie de mi­rea­să cum nu s-a mai văzut decât prin filmele cu ţăranii sfârşitului de secol al-XIX-lea, început de secol XX. Ceramică din zona Tecuciului. Obiecte casnice vechi. Celebrul fier de călcat cu cărbuni. O măsuţă mică, rotundă. Şi multe: “Do­­nat de...”. Muzeul Etnografic “Olga şi Iorgu Staicu”, Buciumeni, Galaţi.

NECULAI I.Staicu se mândreşte cu exponatele de la Etnografic. “Cea mai veche piesă se pare că este un cântar dintre primele forme de cântar fără platan, care ar avea vreo 180 de ani. Mai avem şi acoperământul de potir care a fost folosit de preotul Constantinescu, văr bun cu Tudor Vladimirescu. Muzeul prezintă realităţile ro­mâneşti dintr-o perioadă de 150 de ani. De pe la 1800 până pe la 1950. Avem vatra, cu pirostriile, cu ceaun, cu masa rotundă şi cu scaune mici, unde se lua masa. Avem şi o serie de vase din lemn;piua pentru sfărâmat sarea, bota în care se ducea apă la câmp, cofiţa în care se aducea apă de la fântână... Baniţa, cântarul, plosca, o măsură pentru lichide de pe timpul lui Cuza. E frumos. Nu?”.

IMAGINI DIN TRECUT. În centrul comunei... Căminul Cultural. La etaj, Muzeul Sătesc Buciu­meni, dedicat fiilor satului. Cost