Pentru un politician, blogul poate constitui o armă de comunicare ieftină şi eficientă. Cât de bine ştiu femeile din politica românească să exploateze blogul şi cum sunt ele percepute prin intermediul gândurilor din spaţiul virtual? Sursa: Rompres
Astăzi m-am simţit mândră că sunt româncă. Mam simţit mândră de ţara mea, de preşedintele meu. Dincolo de simpatiile sau antipatiile pe care fiecare dintre noi le avem, ziua de astăzi ar trebui să ne facă să ne simţim patrioţi. România arată că, promovând o politică externă coerentă, corectă şi fermă, în sfârşit contează. Prezenţa preşedintelui american George W. Bush prin cele două momente, discursul de la Palatul CEC şi întâlnirea de la Neptun, a fost gândită să arate tocmai acest lucru“, scria joi Elena Udrea pe blogul personal, după cele două intervenţii ale preşedintelui Bush, de la Bucureşti şi Neptun.
După modelul iniţiat de Adrian Năstase, primul politician care şi-a deschis un blog, multe alte nume din sfera politică românească s-au grăbit să profite de noua modalitate de a-şi promova imaginea. Ion Iliescu, Andrei Chiliman sau Mircea Geoană au devenit bloggeri cu acte-n regulă. Dacă bărbaţ ii politicieni se prezintă bine la acest capitol, doamnele din sfera politică încearcă, la rândul lor, să devină o prezenţă cât mai vizibilă în spaţiul virtual, un factor important de comunicare.
Elena dixit
Unul dintre cele mai populare site-uri personale este cel al Elenei Udrea, secretar executiv PDL, intrată în blogosfera românească relativ recent, în noiembrie 2007. Având ca motto dictonul latin „Omnia mea mecum porto“ („Tot ceea ce am duc cu mine“ - Cicero), Elena Udrea îşi intitula primul mesaj „De ce acest motto sau dreptul la normalitate“ şi pleda pentru dreptul la o viaţă obişnuită, indiferent de statutul său politic sau social.
„Vreau să merg în continuare
