Există reclame la lucruri despre care e destul de jenant să vorbeşti în public. Este vorba, de exemplu, de tampoane intime, de hîrtie igienică, de medicamente împotriva afecţiunilor prostatei, de adeziv pentru placa dentară etc. Unele spoturi reuşesc să ocolească penibilul subiectului promovat, altele îl potenţează.
De exemplu, medicamentele pentru prostată nu au reuşit pînă acum să-i inspire pe publicitari, aşa încît să evite problema delicată a "urinării dese" sau măcar s-o sugereze într-un mod decent. În unele cazuri, rezolvarea pe care au găsit-o creativii augmentează ridicolul - aşa cum se întîmplă cu spotul în care nişte bărbaţi, la cărţi, nu au altceva de discutat decît că unul din partenerii de joc se duce des la toaletă; dar se vede că cine rîde la urmă rîde mai bine, pentru că omul cu urinări dese se întoarce triumfător de la budă şi spune că asul e la el. Unde dai şi unde crapă!
În alte cazuri, publicitatea a găsit soluţii rezonabile pentru abordarea subiectelor delicate. Este situaţia reclamelor la tampoane intime care, cu rare excepţii, sînt decente şi ocolesc cu abilitate orice sursă de penibil. Unele au renunţat chiar la demonstraţia-clişeu cu lichidul albastru - aşa cum se întîmplă în spotul dedicat tampoanelor Discreet, unde vedem de la început pînă la sfîrşit o fată care dansează în chiloţi. Este plină de energie, iar dinamismul întregii scene nu te lasă să te gîndeşti la lucruri jenante.
La fel se întîmplă şi cu publicitatea la hîrtie igienică: de pildă, spoturile care fac reclamă la hîrtia Zewa sînt un exemplu de cum poţi promova în mod simpatic un produs care trimite la lucruri mai puţin simpatice. Clipul cu moliciunea şi delicateţea hîrtiei igienice care atrag pisica să-şi facă culcuş pe ea este admirabil în acest sens.
Dacă unele produse sînt obligate, prin natura lor, să facă trimitere la lucruri neplăcute (şi rezo