Vladimir Putin are dreptate. NATO nu produce democratii. Dar nici nu impune dictaturi, nu calcineaza culturi si nu desertifica natiuni. Alta armata s-a specializat in asa ceva. O anume armata care a eliberat Europa de Est spre a o adinci in sclavie. Cind spune ca Rusia a retras un milion de soldati din Est, Putin pune la dispozitia credulilor impresia ca Rusia a facut Europei o favoare nerasplatita. Propaganda neagra. Rusia a facut ieri, de nevoie, ce era datoare sa faca. Astazi, la actuala cota a barilului pe piata si a KGB-ului in stat, Putin n-ar clinti un sergent. Problema Europei e neschimbata: lunga stingere a aberatiei ruse si consecintele paranoice ale declinului.
Aparitia lui Putin la Bucuresti, insotit de parcul de limuzine si ziaristi lasati in viata spre uz prezidential, a fost salutata ca semn premergator pacii universale. Comentatorii s-au lasat istoviti de hormoni si au descris ampla barbatie politica a lui Putin. Altii au cucerit brusc bunul-simt si au lansat intrebari: de ce nu relatii normale cu Rusia? De ce intirziem intr-o teama epuizata de disparitia comunismului?
Din cauza trecutului si din cauza prezentului. E suficient pentru viitor. Putin a numarat 130 de ani de relatii diplomatice romano-ruse. Sint mai multi ani si mai multe tipuri de relatii. Ce s-a intimplat in acest timp? Invazii, anexari, ocupatii, jafuri si deportari. Direct sau prin delegati locali. Ce a urmat? Continuitatea. Control si speculare militara a Basarabiei, santaj energetic, infiltrare prin investitii legate ombilical de Kremlin, legaturi subterane cu toate gunoaiele politice interne. Unde e schimbarea care impune relaxarea sentimentului romanesc al muscalofobiei? Unde a mai fost. Nicaieri.
Prezentul explica bine de ce nu putem deveni naivi asa cum ne imbie Putin. Rusia s-a intors, sub camuflaj democratic si simulacru capitalist, la agend
