Domnul Adrian Severin, omul care împreună cu partidul său vede peste tot „şpioni”, a ordonat: „La data de 22 octombrie 1997 intră în vigoare Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina…”. Domnul Constantinescu  semnează decretul privind înfiinţarea Consulatului României la Cernăuţi. Ucraina ne râde mereu în nas şi face cu noi tot ce vor muşchii ei. Pentru că problemele timpului pe care îl trăim sunt altele, obligatoriu şi strategia politică trebuie să fie diferită de cea cu ani în urmă. Aşa că, înainte de a fi prea categorici dacă e bine sau rău că s-au dat semnăturile pe tratatul cu Ucraina, să ne reamintim câteva lucruri. Mai întâi că Rusia, marele hoţ de teritorii şi tezaure, a furat în stânga şi-n dreapta până a devenit URSS. Acum, marele hoţ e mort şi, după cum spune Grigore Sandul:”…în genere în societate, în cazul furturilor, când hoţul moare, justiţia în baza legilor care funcţionează, urmăreşte rezolvarea infracţiunii, restituind proprietarului bunurile luate de alţii, de la hoţ… ”.                      Istoria oraşului Cernăuţi( de care se leagă şi cea a Bucovinei furate), oraş atestat documentar de Alexandru cel Bun la 1408, are 589 de ani. Acelaşi Grigore Sandul, la Congresul Mondial al refugiaţilor care a avut loc la Iaşi în perioada 3o iunie- 2 iulie l995, pe baza unor minuţioase cercetări făcute, arată că procentul de apartenenţă al oraşului Cernăuţi este următorul: 391 de ani( 67%) la Patria Mamă România, 144 de ani( 24% ) la Imperiul Austriac, 48 de ani( 8% ) la Imperiul Sovietic şi 6 ani ( l% ) sub stăpânirea ucraineană, aceasta odată cu desfiinţarea URSS şi căpătarea independenţei Ucrainei după trei secole de supunere rusească.                      Ucraina ştie bine că nu are nici bază şi nici acoperire diplomatică să fie stăpână peste porţiunile din Bucovina, Ţinutul Herţei, Insula Şerpilor, sudul