A purtat, întotdeauna, cu mândrie, costumul popular moştenit de la străbunii din Mărginimea Sibiului.
A purtat, întotdeauna, cu mândrie, costumul popular moştenit de la străbunii din Mărginimea Sibiului.
Portul popular este pentru Lucreţia Ciobanusfânt. “Când aveam vreo 15 anişori mă îmbrăcam în costumpopular în fiecare sâmbătă, pentru că toţi studenţii veneau la Liga Culturală. Liga era deasupra, în clădirea Teatrului Bulandra, la etajul V, la Tinerimea Română. Portul popular a rămas port popular pentru că pe noi, sibienii, dacă plecăm de la alte improvizaţii, nu ne suportă ai noştri.”
ŢINUTĂ. “Ştiu că odată, lafusta albă, în loc de ajur-cusut l-am făcut cu negru şi m-au bârfit, să nu mai apar cu alea. «Să te îmbraci cum e portul». Din păcate – spune Lucreţia Ciobanu cu tristeţe – multe materii prime folosite la lucrul costumului popular au dispărut. Acele şifoane venite din Austria pentru ie atât de fin se lucrau cândva, şi nu se mai lucrează. Goblenul e puţin spus. La un moment dat, la Sighişoara am primit o ie făcută la maşină, nu de mână. Am primit-o când nu mai aveam de unde lua. Oamenii mai au, dar le ţin în ladă.”
TRADIŢIE. “La biserică se poartă acele costume frumoase. Atunci, costumele ţinute în ladă, pentru că nu se mai fac, sunt îmbrăcate şi păstrate cu grijă. Când eram noi copii, în aceste costume se muncea la câmp. Pălăriile de soare se poartă încă. Femeile nu le lasă toată vara. Sunt împletite foarte fin, dar nu mai sunt pălăriile care erau atunci. Acelea erau împletituri fine din paie de orez. Acum nu se mai fac. Comânace, aşa se numeau acele pălării.”
Vârf de deal
“Odată eram la Loman, dormeam într-o casă, în camera de oaspeţi. Pe la noi, uşile nu se-ncuie. M-am trezit din cauza unei bătăi la uşă. Era un sat în vârf de dealuri. Întreb: «Cine e?». Zice: «Om bun!». «Intră
