Chiar dacă nu ştiu prea bine de la ce vine prescurtarea NATO („ceva cu alianţa nord-atlantică sau alianţa naţiunilor unite”, spunea Mihaela, o elevă de clasa a VII-a), sau ce rol are organizaţia („e o organizaţie militară americană sau a americanilor în parteneriat cu statele europene, parcă”, încerca şi Filip să îşi amintească), elevii de gimnaziu nu sunt total străini de summit-ul ce a avut loc la Bucureşti. Reveniţi la şcoală, după câteva zile de vacanţă, elevii de la Şcoala nr. 11 din Capitală aveau părerile împărţite despre summit.
„E foarte important pentru România, e un fel de atestat că UE şi NATO au încredere în noi, dacă s-au strâns toţi la Bucureşti”, spunea Denisa, elevă în clasa a VII-a. „Am auzit că a fost cel mai bine organizat summit de 23 de ani încoace”, comenta Raluca, în timp ce Ştefan, vădit interesat de subiect, ne-a mărturisit: „Am văzut cu toţii că Rusia are drept de veto. Cei mai importanţi oameni care au venit au fost Bush şi Putin, restul nici nu se compară. E bine să faci parte din NATO. Pe de altă parte, însă, nu prea e bine să te bagi unde nu îţi fierbe oala, cum e cazul în Afganistan.”
Tot România rămânem...
Deşi nu ştiau exact ce s-a discutat la Bucureşti şi ce hotărâri s-au luat („Eu m-am uitat la cum au aterizat Bush şi Putin, în rest, nu”, spunea Patricia, în timp ce colega ei, Raluca, îşi amintea ceva despre Macedonia, că nu a fost primită în NATO), elevii bucureşteni erau siguri de un lucru – terminarea summitului înseamnă revenirea la „normal” pentru bucureşteni. „Ne-am entuziasmat toţi, că, vai, ce oameni importanţi vin, dar tot România rămânem, adică gunoaie şi câini vagabonzi”, spunea Mihaela.
Laura spunea puţin revoltată: „Curăţenie nu ar trebui să se facă cu ocazii speciale, ca să-i impresionăm pe alţii. E o imagine falsă. Totul dispare şi nu e nici o diferenţă”. Un lucru era clar şi pentru Denisa: „
