Şi-au schimbat portul, îşi cumpără Coca-Cola de la magazinul de pe uliţa pietruită, au alimentare cu apă şi canalizare în comună, dar încă aleargă la bătrânele satului să le descânte pruncilor când nu se mai opresc din plâns sau să le dea cu bobii când vor să afle pe unde le umblă ursitul.E dimineaţă tulbure în Vladimir. Ceaţa se ridică uşor şi pe drum trec femeile satului, venind de la biserică. Prin curte, baba Leana, cum îi spun vecinele mai tinere, se mişcă greu, sprijinindu-se în două ciomege. Odinioară, la ea veneau suratele să le descânte copiilor de deochi sau să le dea cu bobi, de dorul bărbaţilor sau al copiilor duşi în armată.

Ptiu, să nu-ţi fie de deochi! Are ochii verzi şi două gropiţe se ivesc în obraji. Râde când o întreb de vorbele spuse în descântec: „Ei, trebuie să fii atentă, să le furi, altfel n-au leac. Trebuie să ţii urechile ciulite“. Se-nduplecă apoi şi dezvăluie din magia cântecului: „Fugiţi, strigoaicelor, moroaicelor, / Cu ochi ca taierele, cu dinţi ca secerele, / Unde popă nu toacă, unde fată mare cosiţa nu-mpleteşte, / Acolo să staţi, acolo s-aciuaţi, / De-azi înainte la Ion (numele celui descântat - n.r.) să nu mai staţi“. Îşi aminteşte apoi cum a început a desluşi taina cuvintelor vindecătoare: „Eu le-am auzit întâi la bunica mea, când se-mbolnăveau vitele sau când se deocheau copiii. Asta se întâmpla după ce se botezau şi trebuia să-i dezlegi, că deochiul se lasă la inimă şi mori, dacă nu. Uite cum se-ntâmplă: mie îmi place de tine, mi-e drag de sufletul tău, de faţa ta şi am aşa... ochii păgâni. Bine, te deochi şi de urât, nu doar dacă eşti frumos. Cică, dacă vrei să scapi, ăl de se miră trebuie să-ţi pună scuipat la cap“. „Nu-l cuţita, nu-l junghia, / Lăsaţi-mi-l pe prunc curat, luminat, / Ca Maica Precista ce l-a lăsat, / Că eu cu limba voi descânta, cu toporul voi toca, / Cu mătura voi mătura, / Dupe capul lui Ion l-oi l