MIRCEA MARIAN: "Este o chestiune de bon ton să-i dai un şut ministrului de externe, indiferent dacă a mai făcut sau nu ceva."

În cazul ziariştilor, reacţia este normală. Publicul vrea să-i hăituim şi să-i sfâşiem pe presupuşii vinovaţi, iar Cioroianu este victima ideală.

Când însă criticii ministrului de externe vin chiar din partidul care l-a propus şi care s-a luptat din greu cu Băsescu pentru această numire, începi să-ţi pui tot felul de întrebări. „Este mai bine pentru noi toţi ca domnul Cioroianu să rămână ascuns pe perioada summitului“, a declarat, recent, vicepreşedintele PNL Norica Nicolai.

O primă problemă ar fi: dacă Cioroianu este atât de idiot pe cât sugerează Nicolai, cum pot fi calificaţi cei care l-au numit în această funcţie? Şefii săi pe linie de partid îl cunoşteau altfel decât din apariţiile la televizor şi ar fi trebuit să-şi dea seama ce va face acest personaj atunci când se va cocoţa în fotoliul ocupat, pe vremuri, de Nicolae Titulescu sau Mihail Kogălniceanu. Este adevărat că şi Ana Pauker a ajuns ministru de externe, dar, în cazul ei, reproşurile nu au fost niciodată legate de coeficientul de inteligenţă.

A doua problemă ar fi că, pe 5 aprilie, Cioroianu a împlinit un an de când este membru al Guvernului României. O perioadă relativ îndelungată. Cum a reuşit să reziste atât de mult timp? De ce nu a fost schimbat, în condiţiile în care liderii PNL nu se sfiesc să spună în public că este o catastrofă? Rezolvarea acestei chestiuni s-a aflat mereu în pixul premierului, cum ar spune nemuritorul Nicolae Mischie.

Sunt însă împotriva curentului general, pentru că nu cred că Cioroianu este chiar cel mai slab ministru din acest guvern. Întradevăr, cele mai multe gafe i-au aparţinut. Sau cel puţin asta este ceea ce a văzut şi a auzit publicul larg. A sugerat că ţiganii infractori ar trebui