HERA: "Jurnaliştii macedoneni au judecat emoţional şi au greşit. Şi-au asumat un rol pe care nu-l aveau. Ziariştii nu lucrează pentru Ţară. Lucrează pentru cititorii lor."

Unul din cele mai spectaculoase momente ale summitului de la Bucureşti a fost acela referitor la decizia de extindere a NATO. Mai precis, acel „deocamdată, nu“ spus Macedoniei, deşi fosta republică iugoslavă bifase toate criteriile de aderare. Despre acel moment, despre acea secundă cred că se pot scrie cărţi, se pot face filme. În acea secundă s-a prăbuşit Bursa de la Skopje.

În acea secundă s-au umflat forţele de opoziţie naţionaliste din Macedonia, cele anti-NATO şi anti-integrare europeană. S-au umflat toate forţele anti-UE şi anti-NATO din Serbia şi din restul Balcanilor. S-a concentrat în acea secundă drama Balcanilor. Noi, ca români, am tăcut un pic, cu înţelegere. Dar am şi răsuflat uşuraţi: de data asta, nu noi am avut probleme cu arbitrii!

Cum au reacţionat cei care aveau în fişa postului să reacţioneze? S-a spus că respingerea Macedoniei arată nu o slăbiciune a Alianţei Nord-Atlantice, ci puterea ei: iată cum o ţară mică sau mijlocie (Grecia) poate întoarce o decize atât de importantă! Deci NATO e organism viu, puternic. S-a mai spus că Macedonia va fi primită în NATO la o secundă după ce va fi rezolvat problema cu numele ţării (care nu e pe placul grecilor, speriaţi de ideea unor revendicări teritoriale ulterioare ale Skopjiei, cu ţintă pe regiunea grecească Macedonia - pentru cei care au deschis mai târziu televizorul). Iar macedonenii au spus că nu pot înţelege de ce „o naţiune paşnică a fost împiedicată în dorinţa de a adera la NATO şi obligată să renunţe la identitatea naţională“.

În tot acest context, am încercat să mă pun în pielea ziariştilor macedoneni veniţi la Bucureşti. Fuseseră trimişi de redacţiile lor ca să transmită mare