Sâmbătă la Sankt Petersburg, duminică la Londra şi luni la Paris, flacăra olimpică a fost stinsă de câteva ori, traseele schimbate şi zeci de protestatari arestaţi.
Ruşii, mai puţin dispuşi la concesii de tradiţia democraţiei lor originale, au interzis pus şi simplu orice manifestaţie. Reprezentanţii partidului liberal, Iabloko, au renunţat să iasă în stradă şi au apelat la cetăţeni să facă la fel. Se pare că flacăra a circulat pe Nevski Prospekt însoţită doar de Nasul lui Gogol.
La Londra şi la Paris, unde o astfel de oprelişte era de neconceput, fuseseră luate măsuri de siguranţă enorme: mii de poliţişti, unităţi motorizate, agenţi sub acoperire (inclusiv chinezi!), străzi închise circulaţiei etc. Totul, în zadar. Flacăra a fost stinsă de două ori de-a lungul celor 28 de km ai traseului parizian. A fost la un moment dat adăpostită într-un autobuz special (ca de altfel şi la Londra) şi a făcut o parte din drum pe patru roţi. Reaprinsă de la flacăra de rezervă (de când la Atena s-a recurs la o brichetă, deşi motivele pentru care flacăra s-a stins atunci au fost absolut naturale, s-a hotărât crearea unei sosii a flacărei olimpice) a avut apoi parte de huiduielile mulţimii.
Sportivii care au purtat-o au fost păziţi ca şefii de stat la summitul de la Bucureşti. Şi totuşi au scăpat cu greu de bătaie. BBC califica duminică situaţia de la Londra drept haotică. 35 de persoane fuseseră urcate în dubele poliţiei ca să nu ia cu asalt convoiul sportiv. Chiar dacă la Paris arestările au fost mai puţine, manifestările au avut o mare amploare.
Când scriu aceste rânduri, luni seara, la etajul întâi al Turnului Eiffel, de unde flacăra a pornit, în mâinile fostului mare atlet Stéphane Diagana, continuă să fluture un steag negru, pe care, în locul cercurilor olimpice, Reporterii Fără Frontieră au desenat cătuşe. Un steag asemănător a