Declaratia presedintelui Bush de acum cinci ani privind "misiunea indeplinita" in Irak a fost in aceeasi masura aroganta, precum actuala sa evaluare, conform careia strategia cunoscuta sub numele de "Surge" a asigurat o victorie strategica majora in razboiul impotriva terorismului, este fantezista.
Aventura din Irak nu este doar cel mai lung si costisitor razboi din istoria Americii – economistul Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel, a prezentat o estimare socanta de 3 trilioane de dolari –, dar este si conflictul cu cele mai putine rezultate concludente.
Razboiul a pulverizat societatea irakiana, dizolvand-o intr-un covor format dintr-o sumedenie de petice etno-sectariene. Strategia "Surge" isi va epuiza forta mai devreme sau mai tarziu, iar irakienii, paralizati de violenta si coruptie, vor fi in continuare incapabili de a-si unifica politica.
Pentru ca armata irakiana nu este in stare sa preia fraiele de la americani, violentele jihadiste si interetnice vor erupe in mod cert din nou. Asa cum exprima recent colonelul irakian Omar Ali, comandantul batalionului irakian de la Mosul – punctul focal al insurgentei actuale –, "fara americani ne-ar fi imposibil sa controlam Irakul".
Razboaiele sunt intotdeauna, asa cum le definea Winston Churchill, "un catalog al gafelor". Judecata istoriei fata de Irak se va apleca, de aceea, mult mai indeaproape asupra gradului in care razboiul si-a indeplinit obiectivele strategice de a reconstrui un Orient Mijlociu dupa imaginea democratica a Americii si de a consolida pozitia hegemonica a Statelor Unite in regiune, neoprindu-se prea mult asupra pretului in sange si bani.
Din punct de vedere strategic, razboiul a fost un esec complet. Un caz limpede de supraintindere imperiala, razboiul a supus armata americana la un efort extraordinar, a subminat statura morala internati
