Este o chestiune de bon ton sa-i dai un sut ministrului de externe, indiferent daca a mai facut sau nu ceva. In cazul ziaristilor, reactia este normala. Publicul vrea sa-i haituim si sa-i sfasiem pe presupusii vinovati, iar Cioroianu este victima ideala.
Cand insa criticii ministrului de externe vin chiar din partidul care l-a propus si care s-a luptat din greu cu Basescu pentru aceasta numire, incepi sa-ti pui tot felul de intrebari. „Este mai bine pentru noi toti ca domnul Cioroianu sa ramana ascuns pe perioada summitului“, a declarat, recent, vicepresedintele PNL Norica Nicolai.
O prima problema ar fi: daca Cioroianu este atat de idiot pe cat sugereaza Nicolai, cum pot fi calificati cei care l-au numit in aceasta functie? Sefii sai pe linie de partid il cunosteau altfel decat din aparitiile la televizor si ar fi trebuit sa-si dea seama ce va face acest personaj atunci cand se va cocota in fotoliul ocupat, pe vremuri, de Nicolae Titulescu sau Mihail Kogalniceanu. Este adevarat ca si Ana Pauker a ajuns ministru de externe, dar, in cazul ei, reprosurile nu au fost niciodata legate de coeficientul de inteligenta.
A doua problema ar fi ca, pe 5 aprilie, Cioroianu a implinit un an de cand este membru al Guvernului Romaniei. O perioada relativ indelungata. Cum a reusit sa reziste atat de mult timp? De ce nu a fost schimbat, in conditiile in care liderii PNL nu se sfiesc sa spuna in public ca este o catastrofa? Rezolvarea acestei chestiuni s-a aflat mereu in pixul premierului, cum ar spune nemuritorul Nicolae Mischie.
Sunt insa impotriva curentului general, pentru ca nu cred ca Cioroianu este chiar cel mai slab ministru din acest guvern. Intradevar, cele mai multe gafe i-au apartinut. Sau cel putin asta este ceea ce a vazut si a auzit publicul larg. A sugerat ca tiganii infractori ar trebui trimisi in desertul egiptean. A crezut
