Steaua a refăcut handicapul consistent care o separa la începutul lui 2008 de CFR Cluj. Dar punctele realizate de urmăritori nu ar fi fost suficiente dacă urmăriţii nu ar fi avut un debut de sezon neaşteptat de slab
Steaua a refăcut handicapul consistent care o separa la începutul lui 2008 de CFR Cluj. Dar punctele realizate de urmăritori nu ar fi fost suficiente dacă urmăriţii nu ar fi avut un debut de sezon neaşteptat de slab. Fotbaliştii clujeni nu au reuşit însă păstrarea cadenţei din turul campionatului şi astfel, cu şapte etape înainte de potou, nici unul dintre competitori nu se mai află în postura de a privi peste umăr.
Finalurile imprevizibile fac deliciul spectatorului de film, de teatru sau al devoratorului de romane poliţiste. Ei, consumatorii creaţiilor artistice, nu încearcă decît discrete eseuri în completarea operei. În rest, după calitate şi gust, doar aplauze sau indiferenţă.
Finalurile aprinse au farmec şi în sport. Numai că ele ajung uneori să isterizeze. Microbiştii, suporterii şi ceilalţi marginali de recuzită ai competiţiei sportive sunt construiţi după o altă reţetă. Ei se vor scenarişti, regizori şi chiar actori ai ficţiunii. Trăiesc pătimaş, nu se ascund în sine, folosesc toate stratagemele care-i împroprietăresc, chiar şi fraudulos, cu statutul de participant activ la competiţie. Uneori e de bine. Clocotul dă savoare spectacolului sportiv. Alteori însă viziunile abracadabrante îi fac pe cioflingari să pară mai proşti decît valiza cancelarului.
Pe vremea cînd CFR Cluj călărea dezinvolt campionatul, foarte puţini erau cei care apreciau fotbalul de calitate practicat de fotbaliştii lui Andone. Majoritatea comentariilor susţineau ideea că victoriile clujenilor au doar suportul arbitrajelor mincinoase. Pentru Steaua, doar căinare. Noua configuraţie a clasamentului, ascensiunea Stelei şi reculul CFR
