- Cultural - nr. 69 / 8 Aprilie, 2008 Recenta premiera "Nora" dupa Ibsen, in regia tinerei Eva Patko, este foarte cinematografica prin decorul tip "Avon" (bile albe si rosii) si peretii deplasabili (dupa opinia unei venerabile actrite, asemanatoare montarii "Yvonne, principesa Burgundiei" a lui Alexandre Colpacci), autoarea scenografiei fiind ucraineana. Costume pre(ten)tioase, chiar de catifea (realizate de Lászlo Ildiko, a carei contributie din "Familia Tot" a lui Kincses Elemer e la fel de remarcabila in ceea ce priveste costumele de epoca), culori vii, sunete, flash-uri secventiale de film care imortalizeaza scene de teatru, aceasta fiind cea mai la moda tehnica. Inteligenta emotionala a Norei, care nu mai este o papusa dintr-o "Casa de papusi", ci o actrita buna si, totodata, un cadru didactic experimentat (Klara Tompa), nudurile lipsite total de vulgaritate, ca al personajului Kristine, viata pulsanda a personajelor fac povestea mult mai lipsita de intrigi decat cea a lui Ibsen, dar mai plina de nuante vizuale, asemanatoare unui film multicolor. Microstagiunea UAT are spectacole colective cu sali full si recitaluri individuale, mai putin onorate de public, dar cel putin interesante, unul al foarte tinerei regizoare Fana Cioban, cu studenta Oana Porav Hodade, "Suita pentru pian si voce emotionata". Chiar daca nu am simtit emotii in voce si nu am vazut niciun pian, personajul hippie cu sute de impletituri in codite a fost convingator, monologul din vana stropit cu apa reala a fost un…dialog in viziunea panteista: o chiuveta iubeste o stea, o gaura din perdea iubeste o masina, si, peste toate, Dumnezeu ne iubeste pe noi. In fine, paralel cu microstagiunea de la UAT, se joaca film…in teatru si la National, Ionela Nedelea fiind o altfel de Marilyn Monroe, in viziunea lui Kincses Elemer - atata timp cat in nicio biografie aceasta nu apare in camasa de forta, desi se