Dupa ce cortina a cazut peste actul final al summit-ului NATO care a avut loc la Bucuresti, dupa ce ultima delegatie oficiala s-a imbarcat pe Otopeni si a ajuns cu bine acasa, ne ramane sa tragem linia si sa observam: - in ciuda dezlanarii noastre caracteristice, sporita mult de turbulentele politice ale ultimilor ani, am reusit sa smulgem (la concurenta cu Portugalia) organizarea acestei mari reuniuni la Bucuresti; - in ciuda scandalurilor din sanul puterii, care au inveninat pana la sufocare climatul public (ultimul, pe tema tratatului cu Ucraina, amorsat de presedintele Basescu in chiar preziua reuniunii), am reusit sa aratam coerent, cu un guvern si o presedintie onorabile, demne de a fi gazde ale unei atat de importante intalniri; - in ciuda aplecarii noastre nesuferite catre folclorisme de mucava, am reusit sa construim si sa utilizam o scenografie decenta si chiar inspirata, cu punerea in valoare a Palatului CEC, a Cercului Militar, a unui tarm al Marii Negre, romantic si totodata simbolic, in fine, a Casei Poporului, cat de cat umanizata; (Pentru 5 minute ar fi meritat sa fie adus si Nicolae Ceausescu insusi, ca sa-si vada supremul edificiu, cu a carui descriere - "megalomana constructie" etc. - incepea orice corespondenta straina. Suprem edificiu, invesmantat pe dinafara cu steaguri NATO, iar in interior ajustat cu mochete, draperii si panouri despartitoare, un spatiu umanizat in cele din urma de invazia "imperialistilor", fie ca erau sefi de stat sau simpli jurnalisti.) - in ciuda unei retorici teribiliste, gen "eu am pus pe masa NATO cazul Ucrainei si al Georgiei" (apud presedintele Basescu), rod al unei lungi si paguboase izolari, seful statului roman s-a aflat la masa jucatorilor globali, iar Romania a capatat cu acest prilej o buna vizibilitate; - in ciuda unei prese hiperexcitate, aflata intr-o panda permanenta dupa senzational si, din acest motiv, fac