A nins insistent si rebel, duminica trecuta, la Londra, spre bunul mers al incalzirii globale. Flacara olimpica a ars, regulamentar si conform, gazorniceste vorbind. Echipa de mecanici si ingineri care au proiectat torta antifurtuna, antisoc si antieoliana a facut o treaba buna. Dar proiectul public imaginat de statul comunist chinez, cu lasitatea supla si laborioasa care impregneaza birocratia pekineza, a esuat jenant. Armatura antietica a tortei a cedat. Pe fiecare dintre cei 45 de kilomteri de trante, huiduieli, ciocniri si arestari asternuti de aroganta chineza in mijlocul unui oras tolerant, in care legea e veche si justitia sacra. Traseul: Wembley - stadionul pe care statul chinez l-ar fi gasit foarte nimerit pentru executii in pauza meciurilor mai acatarii, Saint Paul - catedrala unui anume cult religios pe care statul chinez l-a impins in pivnite si canale, adica in stratul imediat superior rezervat pe veci calugarilor si, in genere, oricarui tibetan care nu se considera chinez integral, Old Baliey - Curtea de Justitie in care englezii aplica legea fara supraveghere de partid, Fleet Street - leaganul presei engleze scrise cu pana, tocul, masina de scris, computerul si alte instrumente dintotdeauna slobode sa cresteze adanc in pielea autoritatii politice, Greenwich - cartierul foios de parcuri si lentile astronomice in care gandirea e infidela oricaruia si tuturor momentelor si puterilor, ca o metresa care stie ca va fi intotdeauna mai tanara decat toti pretendentii in viata si cei ce vor urma. Acest coridor ilustru de civilizatie si gandire europeana a fost manjit de pretentiile publicitare ale statului comunist chinez si de noua capacitate de ambalare si autopromovare a autoritarismului care s-a pus pe business. Ex-Sir se desfigureaza Flacara olimpica a intrat in Londra insotita de un atelaj de sic afro-orientalo-dictatorial. La mijloc, mica celebritate loca