Anuntarea intrarii in campania electorala a primarului Clujului, Emil Boc, a adus in scena primele promisiuni semnificative referitoare la Cluj, unde presedintele PD este primarul in functie. Dupa ce seful administratiei locale a constatat retrospectiv ca ar fi redat orasului statutul de capitala a Transilvaniei, el a dezvaluit proiectia unui Cluj ca o capitala economica a Romaniei. Planul de a propulsa metropola regionala ardeleana in fruntea topului asezarilor cu pondere economica din Romania actuala si din viitorul imediat pare indraznet si ademenitor, numai bun de atras voturi si de mobilizat emotional cetatenii. Acelasi tip de raportare o solicita si afirmatia referitoare la revenirea urbei de pe Somes in fruntea Transilvaniei, dupa o prelungita eclipsa.
Intr-adevar, deceniul dinainte, cand Gheorghe Funar a fost posesorul biroului principal al municipalitatii clujene, s-a caracterizat, in linii mari, prin implicarea primariei intr-o conduita politica nationalista, administrarea chestiunilor publice intr-o nota de sicanare a minoritatii maghiare si implicarea edilului in finantarea unor manifestatii culturale cu tinta patriotic-romaneasca, dar rod al unei viziuni inguste, revansarde, nici macar sustinute de un simt artistic onorabil. Asa s-a umplut Clujul de gropi cu alibi arheologic, a caror relevanta pentru dezvaluirea trecutului nu a inspirat si investitii pe masura. si tot asa au aparut celebra, de-acum, statuie a lui Avram Iancu, in care Craisorul Muntilor apare reprezentat dezagreabil si inestetic, placutele ostentative de pe diverse edificii si alte statui, mai mari si mai mici, care se incadreaza cam chinuit in arhitectonica urbana a zilei.
La venirea in scaunul de primar a tanarului universitar Emil Boc, lumea a rasuflat usurata in Cluj, pentru ca fie si simpla inlocuire a predecesorului insemna intrarea intr-o noua zodie a marelui
