A incercat el sa spuna nu, s-a dat lovit si foarte nervos, dar, in cele din urma, l-au numit candidat la Capitala. Vasile Blaga, caci despre el fu vorba, traieste in zilele din urma drama tinerelului indragostit luat brusc si cu arcanul la oaste.
Se duce, ca n-are incotro. Lui, caruia si la vama, si la prefectura, si la MAI i-a placut teribil sa vada cum pocneste calciiul de subaltern la auzul comenzii, i-a venit rindul sa strige din toti rarunchii „daca-i ordin, cu placere!“.
Dar nu-i place. Vasile Blaga stie sa organizeze campanii electorale, sa faca planuri si sa dea ordine, dar, daca-l pui sa tina un discurs, e ca o drujba infipta-n paltin. E direct si aspru, cind se enerveaza, transpira mult si injura ca pe cimpul de instructie. Asta n-ar fi nimic. Cine-si inchipuie ca Videanu, Vanghelie, Mitrea, Negoita, Orban sau alti prezumtivi candidati la Primaria Bucurestilor au note mai mari la bune maniere e ori naiv, ori n-a avut ocazia sa-i vada pe sus-numitii in exercitiul functiunii la ceas de suparare, cind se arata grevistii in poarta ministerului sau inundatiile pe strazile Capitalei.
Altceva, dincolo de limbajul colorat, ma face sa ridic un mare semn de intrebare la finalul anuntului facut de veselul domn Boc privind intrarea lui Vasile Blaga in cursa pentru Primarie.
Totul incepe pe vremea in care pasii candidatului de azi se intersectau pe culoarele palatului Cotroceni cu urmele tocurilor joase lasate de pantofii Adrianei Saftoiu.
Cei doi se cunosteau de multa vreme, lucrasera impreuna in campania electorala si cresteau impreuna de ceva timp, in birourile lor de consilieri prezidentiali, o antipatie teribila fata de Elena Udrea. Inchipuindu-si la acea vreme ca interesul lui Traian Basescu fata de... cariera politica a „blondei de la Cotroceni“ e doar o faza trecatoare, n-au luat in seama pericolul la care
