La sfarsitul primului trimestru, doar vreo 900 de proiecte au fost depuse in cadrul cantatului Program National de Dezvoltare Rurala (PNDR), finantat din fonduri europene de sustinere a integrarii. A fost pusa la dispozitie suma de 1,4 miliarde euro, care ar putea fi accesata anul acesta. Mai urmeaza cinci sesiuni de depunere de proiecte pentru acesti bani, dar, dupa cum se desfasoara lucrurile, rata de folosire a banilor disponibili in programul respectiv nu va fi semnificativa. Ramane de vazut ce se va intampla in anii urmatori, cand programul se va mai "roda" si cand vor fi oferite spre finantari alte 6,6 miliarde euro (din totalul celor circa 8 miliarde euro alocate de Uniunea Europeana Romaniei in domeniu pana in 2013).

Pe fond, asa cum era de asteptat, oamenii obisnuiti de la sate nu prea iau serios in considerare aceste finantari. Pentru ei complicatiile sunt imense, unele dovedindu-se chiar insurmontabile. Chiar daca au idei, izvorand din propriile necesitati, n-au nici experienta, nici expertiza de a converti aceste idei in proiecte – mai ales in sensul birocratic cerut de Comisia de la Bruxelles – si, chiar dincolo de toate acestea, n-au bani! N-au bani pentru a plati consultanti care sa le transforme ideile in proiecte acomodate cu exigentele birocratice europene – mai ales ca proiectele pot fi respinse si atunci cheltuielile s-au dus in van –, n-au bani sa se angajeze intr-o relatie cu o banca prin care sa se desfasoare intreaga finantare (si care, dupa bunul obicei in domeniu, ii va spolia cu dobanzi si indeosebi cu diverse comisioane), si inainte, poate, de toate, n-au bani sa sustina de fapt tot proiectul, si nu doar partea de cofinantare care le revine, pentru ca banii europeni sunt disbursati abia ulterior efectuarii lucrarilor, ca o decontare dupa avizare a cheltuielilor deja facute. In mod inevitabil, la un asemenea sistem, trebuie