Este straniu că pentru o funcţie atât de importantă cum este cea de primar general al Capitalei nu reuşesc partidele să mobilizeze candidaţi cu adevărat profesionişti. Sau măcar alţii decât cei care ne-au uzat nervii şi răbdarea cu lipsa lor cronică de calităţi.

Peste mai puţin de o lună începe campania electorală, iar peste mai puţin de două, într-o altă „Duminică a Orbului” vom merge la urne să ne alegem, cât se poate de uninominal, primii gospodari ai oraşelor şi comunelor. Bătălia nu e lipsită de miză, majoritatea partidelor considerând-o un test decisiv pentru strategia legislativelor din toamnă.

O mişcare pe care au făcut-o, primii, democraţii, la ultimul scrutin, prinde acum la toate partidele: aruncarea în luptă, la nivel local - în special la primăriile marilor oraşe şi pentru şefia Consiliilor Judeţene - a unor „piese grele” din organigrama formaţiunilor.

Este,după cum s-a dovedit, o mişcare decisivă, dar şi riscantă. În 2004, democraţii s-au ales cu mai mulţi primari decât s-ar fi aşteptat, dar şi cu un deficit de „cadre” pentru legislative, fiind nevoiţi să-şi umple listele cu personaje de calitatea a II-a şi a III-a. Au rămas însă redutabili la nivel local, acolo unde se pregăteşte noua campanie. Şi social-democraţii, şi liberalii sunt gata să urmeze modelul. Totuşi, pentru cea mai importantă dregătorie - Capitala, nu reuşesc nici unii să cadă pe o formulă câştigătoare. Democraţii s-au resemnat cu ideea că dat fiind refuzul lui Videanu de a mai candida, n-au un altul mai bun decât Blaga, deşi carisma acestuia şi notorietatea sunt discutabile, în ciuda eficienţei demonstrate în mandatul avut la Interne. Liberalii ştiu că Orban nu poate fi câştigător, dar ca om al sistemului poate impulsiona lista de consilieri şi candidaţii la sectoare. La cea mai grea cumpănă se află social-democraţii, confruntaţi cu o dublă perdantă (Oprescu - Vanghe